SCUFUNDAREA SPORTIVĂ ÎN ROMÂNIA |
În ţara noastră datorită condiţiilor social-economice existente în trecut, activitatea de scufundare sportivă este mai puţin bogată în evenimente. Cele care au fost consemnate sunt redate în continuare. 1956: încep să se înfiinţeze în cadrul unor filiale A. V. S. A. P. mai multe cercuri de scufundători în mare parte dotaţi cu echipamente de construcţie proprie. În perioada care a urmat se dezvoltă în special vânătoarea subacvatică cu arbalete în lacuri de munte, Delta Dunării şi pe litoral. 1960: sunt importate unele echipamente de scufundare autonomă de provenienţă sovietică. În felul acesta, scufundarea autonomă câştigă din ce în ce mai mulţi practicanţi. Sunt publicate de asemenea o serie de cărţi, reviste şi articole de specialitate care au condus la popularizarea şi ridicarea nivelului general de cunoştinţe. 1962: este realizat primul film subacvatic românesc Scoicile n-au vorbit niciodată de către regizorul Sergiu Nicolaescu, care cu acest prilej devine şi primul operator subacvatic din România. 1964: apare in România cartea Sportul subacvatic scrisă de Mihai Lefterescu. Lucrarea este prima de acest gen care s-a tipărit la noi şi în care sunt abordate multiple aspecte atât ale scufundării în apnee cât şi ale scufundării autonome cu aer comprimat (echipament, fiziologie, fizică, procedee, accidente de scufundare, pregătire practică, fotografie subacvatică etc). (Figura 40). 1967: cercetarea arheologică subacvatică în România a căpătat un caracter organizat odată cu investigaţiile întreprinse în presupusa zonă a anticului port Callatis (Mangalia de astăzi) de grupul de scafandri arheologi condus de căpitanul-locotenent de marină Constantin Scarlat. În perioada 1968-1969 a întreprins observaţii asupra părţii scufundate a cetăţii Tomis. Rezultat al muncii de excepţie a grupuluide scafandri-arheologi condus de Constantin Scarlat, în 1973 s-a deschis pentru public la Muzeul Marinei Române din Constanţa prima secţie de cercetări subacvatice din ţara noastră la baza căreia s-a aflat exploatarea zonelor subacvatice din Marea Neagră. Secţia s-a organizat în 3 săli ale muzeului şi a scos în evidenţă noile ramuri ale ştiinţei apărute ca urmare a cercetării adâncurilor prin observarea directă sub apă: geografia reliefului submarin, biologia submarină, geologia submarină, arheologia submarină, navigaţia submarină şi topografia submarină. Având scopuri de cercetare ştiinţifică în mediul submarin, acest sector s-a adresat marelui public, dar se situează şi ca punct de documentare ştinţifică a studenţilor de la Institutul de marină şi a elevilor Liceului de Marină şi Şcoala de Maiştri de Marină, pentru toţi care doreau să cunoască realizările şi perspectivele activităţii submarine în Marea Neagră. Pentru cunoaşterea mediului submarin, a condiţiilor care fac parte din specificul Mării Negre au fost prezentate echipamente de scufundare, indicaţii şi reguli de lucru sub apă. 1977: este consemnată vizita comandantului Cousteau şi a navei Calypso la Constanţa. 1982:
Laboratorul
Hiperbar de pe lângă Centrul de Scafandri din Constanţa, elaborează Tabelele de decompresie cu
aer LH-82, pentru scufundări cu aer până la 60 m adâncime.
CĂRŢI DE SCUFUNDARE SPORTIVĂ Aron Petru, Mircea Degeratu, Sergiu Ioniţă: Ghidul scafandrului autonom Editura OLIMP-PRESS,
Bucureşti, 1992
Mircea Degeratu, Aron
Petru, Sergiu Ioniţă: Manualul Scafandrului
Mircea Degeratu, Aron
Petru, Ştefan Georgescu: Aparate de respirat sub apă Date despre autorii acestor cărţi: Dr. Ştefan Georgescu: Alte cărţi de scufundare apărute în România
Legea 107 (Monitorul Oficial nr.244/1996): Legea apelor; Standarde specifice activităţii de scufundare sportivă STAS 3428-62: Compresoare de aer cu piston. Parametri principali; STAS 5189-69: Marcarea prin culoare a recipientelor transportabile încărcate cu gaze tehnice sub presiune; STAS 9936/1-75: Butelii încărcate cu gaze medicinale sub presiune. Marcare; STAS 7099-77: Compresoare de aer cu piston. Condiţii generale; STAS 2961-82: Oxigen medicinal; SR EN 286-1:1998: Recipiente sub presiune, simple, nesupuse la flacără, destinate să conţină aer şi azot – Partea 1: Recipiente sub presiune pentru utilizări generale; SR EN 837-1:1998/AC:2003: Manometre. Partea 1: Manometre cu tub Burdon. Dimensiuni, caracteristici metrologice, condiţii tehnice şi încercări. BS EN 12021:1999: Compressed air for breathing apparatus (înlocuieşte DIN 31889) SR EN 250 : 2003: Aparate respiratorii. Aparate de scufundare cu aer comprimat şi circuit deschis. Cerinţe, încercări, marcare.
Amphora P.D.A. Tour , Str.
Voineasa Nr. 16...20, Sector 3, Bucureşti Barocamere Centrul de Scafandri Constanţa,
Bulevardul 1 Mai, nr. 2, Constanţa. |